De prin lume adunate...

De prin lume adunate...

Daca este a patra zi la rand cand n-ai chef de munca, inseamna ca maine este vineri.
Ma intreb, noi, astia mai lenesi... mergem in Rai sau vine cineva dupa noi?
Culmea casniciei: la a treia nevasta sa ai aceeasi amanta...
Planurile care nu corespund posibilitatilor tale financiare, intelectuale şi fizice, se numesc vise.
Când Dumnezeu a creat cãsãtoria, i-a promis femeii, cã va gãsi un bãrbat ideal, în orice colt al Pãmântului. Dupã aceea, Dumnezeu a fãcut Pãmântul… rotund.
Cum arată diavolul?- Câteodată atât de bine, încât îl ceri de nevasta.
Ce este impotenta? Fenomenul care apare cand forta de atractie a pamantului este mai mare decat forta de atractie a femeii.
Matrimoniale: Femeie frumoasa fără obiceiurile proaste: nu fumez, nu consum alcool, nu lucrez...
Aveam tot ce si-ar dori un bărbat... un apartament splendid, o masină sport, motocicletă, o femeie care mă iubea cu toată fiinta ei... acum, s-au dus toate. A aflat nevastă-mea.
Bărbatul vaneaza femeia, până când ea îl prinde.
Daca ti se pare ca patria ta te ignora, incearca, macar odata, sa nu platesti taxele...
Ca trece tineretea, nu-i mare scofala... Problema e ca trece si batranetea.
Femeia este ca un fotbalist. Sta intinsa si geme, iar tu te gandesti daca simuleaza sau nu.
Dacă băiatul cu care ai ieşit la prima întâlnire a memorat culoarea ochilor tăi, înseamnă că ai sânii prea mici!
Sa nu faci nimic e tare greu...Nu stii cand trebuie sa te opresti!!!
Bărbaţii care zic că locul femeii e la bucătărie pur şi simplu nu ştiu ce să facă cu ea în dormitor!
Beţi suc de fructe! Sucul de fructe înseamnă energie. Energia înseamnă sport.
Sportul înseamnă putere. Puterea înseamnă bani. Banii înseamnă femei. Femeia înseamnă necazuri... Mai bine beţi apă.
A te mărita cu un bărbat divorţat este o datorie ecologică. Într-o lume în care sunt mai multe femei decât bărbaţi, bărbaţii trebuiesc neapărat folosiţi de mai multe ori...
Nu lua viata prea in serios! Oricum, nu scapi teafar din ea.
Nu faceti aceeasi greseala de doua ori, sunt atat de multe greseli noi de facut!

Aveam o țară...

Pe zi ce trece, noi românii ne ”globalizăm” din ce în ce mai mult. Și nu ar fi rău deloc dacă am lua partea bună. Dacă am ști să îmbinăm utilul cu plăcutul. De ce oare trebuie să sărbătorim Halloween-ul sau Valentine”s Day sau mai știu eu ce...?! Da, unii pot spune: de ce nu?! Păi pentru că și noi avem tradiții, obiceiuri, sărbători poate mai frumoase: Sântandrei, Dragobete, etc și pentru că le avem, de ce să le dăm cu piciorul, de ce să uităm de ele, de ce să nu le promovăm?! Ne considerăm atât de deștepți și importanți astfel încât să ne permitem să le dăm cu piciorul?! Ne plângem că nu avem turism, că ne marginalizează toată lumea pe unde ne ducem, toți (marea majoritate) ne asociază cu o minoritate specifică, ne plângem că am ajuns unde am ajuns... De ce?! Pentru că nu mai avem coloană vertebrală, pentru că ne complacem în mediocritate, pentru că nu facem nimic constructiv; și mă refer la marea majoritate, nu la cei care fac ceva pentru nația asta. De ce să păstrăm ce e al nostru, nu e mai ușor să importăm, să luăm ceva gata făcut care nici măcar nu are vreun simbol pentru noi, doar de dragul de a lua și de ”a fi și noi în rândul lumii”? Cu ce e mai bun Halloween decât Sântandrei, Valentine”s Day decât Dragobetele, de ce să nu le promovăm și pe ale noastre?! Am uitat să vorbim corect limba asta a noastră și să ne uităm tradițiile și obiceiurile....ne pierdem coloana vertebrală, ce a mai rămas din ea... Păcat că țărisoara asta e locuită de unii dintre noi...

Școala de Ghizi

Şcoala de ghizi se adresează tuturor tinerilor, şi nu numai, care doresc să iasă la munte, să-şi facă prieteni, să înveţe lucruri practice despre munte, ghidarie şi turism! Pentru mai multe detalii, intrați pe: http://www.monom.ro/

Statistică Steaua - Dinamo

Total meciuri
128
--
Victorii
Steaua 38
Dinamo 45
Egaluri 45
--
Goluri marcate
Steaua 172
Dinamo 171
--
Titluri naționale
Steaua 24
Dinamo 18
--
Cupa României
Steaua 21
Dinamo 13
--
Supercupa României
Steaua 5
Dinamo 2
--
Victorii categorice
Steaua - Dinamo = 5-0 (12 iunie 1985 și 4 aprilie 1998)
Dinamo - Steaua = 6-2 (1 octombrie 1951)

Copiii din ziua de azi...

Copiii din ziua de azi iubesc luxul. Nu au maniere, disprețuiesc autoritatea și dovedesc lipsă de respect față de bătrâni. Nu se mai ridică în picioare când oamenii în vârstă intră în încăpere. Își contazic părinții, mănâncă în grabă delicatesele la masă, stau picior peste picior, și sunt tirani cu profesorii. Tinerii din ziua de azi nu se gândesc decât la ei însiși. Nu au pic de respect pentru părinți sau persoane în vârstă. Vorbesc ca și cum ei însiși ar ști totul și ceea ce noi considerăm înțelepciune este lipsit de relevanță pentru ei. Cât despre fete, sunt directe, lipsite de modestie și nefeminine în limbaj, comportament și îmbrăcăminte.

Socrate (470 î.Hr. – 7 mai 399 î.Hr)

Au trecut 2400 de ani....

În viață primești ceea ce dai...

Intr-o zi un laptar primeste o citatie de la judecatorie, fiindu-i intentat un proces de catre un brutar. Omu’, foarte ingrijorat,se tot intreba cu ce o fi gresit. Brutarul insa stia; el l-a acuzat pe laptar ca il inseala la cantar cand ii vinde unt.
Asa ca dupa ce laptarul ii aducea kilu’ de unt si pleca, brutarul cantarea untul in prezentza a doi martori.
Si intr-adevar, banuielile erau justificate. In loc de 1 kg de unt primea 900 g, ba 800, au fost cazuri cand a primit doar 750 g de unt. La proces, judecatorul il intreaba pe laptar:
- Spune, dumneata ai cantar pentru cantarit untul pe care il vinzi ?
- Nu, domnule judecator; nu am.
- Pai, atuncea cum pretinzi ca vinzi untul cu kila?
- Pai, sa vedeti. Eu am o balanta, pun pe o parte a balantei kilu’ de paine ce o cumpar de la brutar, iar pe cealalta parte pun unt pana ce balanta se echilibreaza.

Morala:
In viata primesti ceea ce dai.

Cetatea Poienari

          Cetatea Poienari este situată în județul Argeș, la aproximativ 2 km de satul Căpăţâneni Pământeni din Comuna Arefu, la 4 km de Barajul Vidraru. Este construită în stancă la o altitudine de 850 m, pe un platou din culmea muntelui Cetatea. Șerpuind printr-o pădure deasă de fag, să ajungi la ruinele cetății (că doar atât a mai rămas din ea), trebuie sa urci cele 1480 de trepte din beton. De la înălțimea acestora apare una dintre cele mai atrăgătoare priveliști, iar în ceața depărtării se întrevăd piscurile Făgărașului și plaiurile Iezerului și Păpușii. La capătul scărilor, te întâmpină o căsuță, construită între anii 1969-1972, în stil argeșean, în care Muzeul orășenesc Curtea de Argeș, a realizat o expoziție permanentă numită "Cetatea Poienari", expoziție ce prezintă istoria cetății medievale.

Cetatea Poenari este cunoscută și drept "cuibul de vulturi al vitejilor de demult", cetate care făcea parte, cu veacuri în urmă, dintr–un  vast lanț de fortificații ce apărau hotarul nordic al Țării Românești.

 

            Cetatea se pare că a fost construită în doua faze, prima fiind la sfârșitul sec. XIII -lea și începutul secolului al XIV-lea, perioadă în care a fost construit turnul dreptunghiular din piatra, cu trei nivele despărțite de planșee din lemn. Inițial, exista doar un turn din piatră brută, dar, în secolul al XIV–lea, fortificația a îmbrăcat tot vârful de stâncă cu ziduri groase din piatră spartă. Fortificația s-a ridicat direct pe stancă, folosindu-se o tehnică bizantină veche - zidurile pe latura sudică au între 2,70 și 3,00 metri grosime. Accesul în turn se făcea pe scări mobile. În etapa a doua s-au construit zidurile cu turnuri semicirculare, unde s-a folosit piatră, iar pe interior au fost dublate cu cărămidă la părțile superioare, grosimea lor fiind de 2-3 metri. Patru din turnurile de apărare aveau forma rotundă iar unul era conceput sub forma unei prisme.

Construcția nu putea adăposti decât o garnizoană de vreo 30–40 de soldați, suficient însă pentru a stingheri mișcările armatei dușmane.

            Cu toate că în "Letopisețul Cantacuzinesc" spune că cetatea a fost ridicată din porunca lui Vlad Țepeș care, voind să–i pedepsească pe boieri și pe târgoveți: "...pe toți i–a dus la Poenari și au tot lucrat la cetate până li s–au spart hainele dupre ei...", se pare că aceasta întâmplare este legată doar de refacerea ei.

Cetatea a fost ultimul refugiu al domnitorului înainte de a pleca în Transilvania. Ea a fost una dintre fortificațiile care au contribuit la victoria finală a românilor din anul 1462. Lui Vlad Țepeș îi revine meritul de a fi întârziat pentru cel puțin șapte decenii înaintarea armatelor otomane către sudul și centrul Europei.

A fost a doua cetate de scaun a domnitorului Țării Românești

Una dinte puținele cetăți medievale, Cetatea Poienari este menționată pentru prima data în anul 1453 într-un document prin care Ludovic al V -lea cere localnicilor să execute lucrări de renovare a fortăreței, pentru a fi pregătită pentru eventualele atacuri dușmane. În alte documente, precum cele ale cancelariei din Valahia, numele cetății apare menționat abia în anul 1481.

 

Se presupune că, datorită unui cutremur, cetatea a fost distrusă în totalitate, ajungând o ruină. Ultima restaurare a cetății a fost făcută între anii 1969 și 1972, când s–au consolidat și înălțat zidurile și s–au construit trepte de acces care permit vizitarea în cele mai bune condiții a întregii fortărețe.

 

            Vizitată anual de mii de turiști români dar și străini, faima Cetății de la Poienari, a atras televiziuni de renume, precum National Geographic, Discovery sau History Channel precum și numeroase personalități ale vieții spirituale românești: Cezar Bolliac, Alexandru Odobescu, Carol Davila, Bogdan Petriceicu Hașdeu, Alexandru Vlahuță, Nicolae Iorga și mulți alții. 

Catedrala Alexander Nevsky -- Sofia

Cunoscută ca ”inima orașului”, Catedrala Alexander Nevsky din Sofia este simbolul capitalei Bulgariei, fiind deopotrivă unul dintre cele mai mari lacașuri religioase din lumea ortodoxă. Este situată în centrul capitalei, în piața Alexander Nevsky, ocupă o suprafață de 3170 mp, și putând să găzduiască aproximativ 10000 de persoane.

Catedrala Alexander Nevsky din Sofia este construită în stil neo-bizantin, are un plan în forma de cruce dar și un dom central aurit cu o înălțime de 45 m. În total, exista 12 clopote dar și un turn de 53 m înălțime. Cel mai mare clopot are 12 tone și se aude de la o distanță de 30 km. Cupola este sprijinită de coloane masive. În interior, clădirea este la fel de impresionantă: marmură, onix, alabastru și multe alte materiale de lux alcătuiesc un cadru fastuos. Marmura italiană este materialul folosit cu predilecție pentru coloane, podele și jilțul patriarhului. Pereții sunt împodobiți cu picturi murale vechi. Catedrala oferă vizitatorilor o deosebită colecție de aproximativ 1500 de icoane.
Sub catedrală se află un muzeu imens. Sunt expuse icoane bulgărești dar și bizantine de o frumusețe extraordinară. Cea mai veche datează din sec al IX-lea, iar cea mai recentă din sec al XVIII-lea.

Catedrala Alexander Nevsky a fost ridicată în perioada 1904 – 1912, reprezentând un simbol al sacrificiului a celor peste 200.000 de soldați, ce au luptat și s-au jertfit în Războiul Ruso-Otoman din 1877 – 1878, în urma căruia Bulgaria și-a dobândit independența. Numită după un vestit războinic rus din secolul al XIII-lea (Alexander Nevsky, un erou al Rusiei medievale) care era Sfântul Patron al Țarului Alexandru al II-lea, biserica a fost proiectată de Pomerantev, un important arhitect religios rus al epocii, și a fost decorată de cei mai buni artiști din Europa (bulgari, ruși, austrieci, unguri sau germani).

Moartea unui spirit...

Deși nu sunt nici pe departe un fan al acestei echipe, merită câteva cuvinte....

     Pe 25 iunie 1923, un grup de muncitori de la Atelierele Grivița, a pus bazele Asociației Sportive și Culturale CFR.
Nu au fost niciodată o forță în fotbalul european, au avut câteva meciuri frumoase. La nivel național, are trei titluri de campioană, 13 cupe și 4 supercupe ale României (sper să nu fi luat date eronate).
Au alternat liga a doua cu primul eșalon fotbalistic. Printre legendele lor, se numără: Valentin Stănescu, Necula ”Rică” Răducanu, Ion Motroc, Adrian Iencsi, Constantin Dinu, Marius Măldărășanu, Alexandru Neagu sau Daniel Pancu.
Alături de Steaua, Dinamo și Craiova, au dat sarea și piperul multor ediții de campionat.
     Ei spun că au cea mai frumoasă galerie...iar în opinia multora, deși nu au un număr extraoridnar de suporteri, aceștia sunt capabili de lucruri minunate pe stadion, știu să își susțină jucătorii într-un mod aparte.
Certurile, înjurăturile între galerii, meciurile frumoase, coregrafiile suporterilor, jucătorii...au făcut din acest club, unul dintre cele mai respectate cluburi din țară....
     Ultima perioadă a condus fotbalul intern parcă spre o zonă neagră, nu gri...dificultățile financiare (și nu numai) au făcut ca echipe cu tradiție precum Universitatea Craiova, Poli Timișoara sau Fc. Național să intre în faliment sau să dispară aproape subit de pe primele scene ale fotbalului românesc. Ediția proaspăt încheiată a dus alte 2 ”inimi” ale fotbalului în necunoscut: Rapid și Universitatea Cluj....iar cum viitorul nu se anunță prea roz, posibil și Steaua să dispară la fel....
     Solidaritatea suporterilor cu jucătorii, este și va rămâne mereu respectată în Giulești!
   ”Suntem peste tot acasă,/
   Porțile ni se deschid,/
   Nu-i echipă mai frumoasă/
   Și iubită ca Rapid!”

Sper ca Rapidul să nu moară și să revină cât mai curând acolo unde îi este locul!!!

Învierea Domnului

Sfânta sărbătoare a Paștelui, reprezintă cea mai importantă sărbătoare a ortodoxiei și este închinată  Învierii Domnului Iisus Hristos.
Paștele reprezintă trecerea de la moarte la viața veșnică și ne-a adus posibilitatea mântuirii noastre. Reprezintă o sărbătoare a luminii, a bucuriei divine, a întregului trup. Retrăirea și redescoperirea Învierii Mântuitorului, an de an, generație de generație menține trainică și vie credința creștin-ortodoxă de peste două mii de ani.
Învierea Domnului nu reprezintă doar ”banala” aducere a unui mort la viața (cum a fost cazul ficei văduvei din Nain sau, poate cel mai relevant în cazul lui Lazăr). Cum moartea, reprezintă moartea într-un păcat, așa și Învierea simbolizează Îndumnezeirea naturii noastre.
“Fără Învierea Mântuitorului, zadarnică ar fi propovăduirea noastră, zadarnică ar fi osteneala tuturor creștinilor, nu ar mai exista creștinism și zadarnice ar fi plânsul și tânguirea voastră, indiferent de împrejurări și situație…”. (Sf. Ap. Pavel)

Paște fericit tuturor!

Înviorarea de Primăvară

Și anul acesta Clubul de Mișcare continuă tradiția Înviorării de Primăvară.
Duminica, 19 mai, ultima zi din Saptamana Nationala a Voluntariatului
Locația Parc Tineretului
11.00 Incalzire si antrenament functional
11.30 un tur de lac - in Alegare sau pe Bicicleta
11.45 Stretching

Sunteți așteptați în număr cât mai mare!!!

Detalii: https://www.facebook.com/events/239357796207562/

Bacovia

LACUSTRĂ

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

-----
PLUMB

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

----
DECOR

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar ...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...

În parc fantomele apar ...

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...

În parc ninsoarea cade rar ...

Rudyard Kipling – Dacă

Dacă eşti calm, când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vână,
Drept să rămâi, când ele june nu-s,
Şi stai tot dârz, când nu mai e stăpână
Decât Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Daca ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om!

Tipic românesc sau: nu e treaba mea!!!

Poate ați mai auzit această ”întâmplare” și prin alte părți, dar îmi face plăcere să o expun, consider că este destul de actuală:

Avem 4 personaje foarte cunoscute:
Fiecare, Cineva, Oricine si Nimeni.

Trebuia efectuată o muncă importantă şi au rugat pe Fiecare să ia parte.
Fiecare era convins că Cineva se va ocupa, Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni nu a făcut-o.
Aflând acest lucru, Cineva se supără, pentru că responsabilitatea revenea la Fiecare.
Fiecare credea că Oricine ar putea să o facă, dar Nimeni nu-şi dădea seama că Fiecare se sustragea.
La sfârşit, Fiecare critică pe Cineva, în timp ce Nimeni nu făcuse ceea ce Oricine ar fi putut să facă.

Donarea de organe - pro și contra

A existat și va exista în continuare, părerea mea, o divergență între cei ce susțin donarea de organe și cei ce sun împotriva acestui lucru.
Încep cu începutul, ca să zic așa...: Prin "transplantul de tesuturi si/sau de organe se intelege acea activitate medicala complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase".
Nu se știe cu exactitate când a avut loc primul transplant (sau chiar grefă) de organe din istorie omenirii, însă printre cele mai vechi, se poate aminti Sfinții fără de arginți Cosma și Damian (sec.VI) care au grefat unui bolnav cu piciorul  (sau gamba) cangrenat/ă, piciorul unui decedat de patru zile. Un alt exemplu îl constituie marturia credibilă de autotransplant din anii 800 i.Hr., din partea unui medic indian, Sushruta, unul dintre autorii celui mai vechi tratat de chirurgie – “Sushruta Samhita” – pe care s-a bazat medicina traditională ayurvedica. Sushruta descrie efectuarea unor grefe de piele pe nasul amputat al criminalilor. Sunt prezentate, in acest tratat, peste trei sute de proceduri și peste o suta de instrumente chirurgicale.
Din punct de vedere medical, cred că orice doctor poate spune că organele vitale nu pot fi substituite pe termen lung (nu cu actualele cunoștințe medicale și științifice) deci, înlocuirea lor cu altele sănătoase este absolut vitală, transplantul acestora ducând la prelungirea vieții pacientului. Toate acestea fără un scop economic, să respecte demnitatea persoanei (donator-receptor-medic, ceea ce eu nu prea văd cum ar fi posibil), să fie în scop terapeutic, etc...
Făcând referire la documentele internaționale referitor la drepturile omului, se desprinde idei precum: corpul omenesc este sacru, intangibil, trebuie respectat, atât în timpul vieții, cât și după moarte și nu poate să facă obiectul nici unui comerț.
Din punct de vedere ortodox, la noi ”Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea reducerii suferintei din lume, prin urmare si transplantul efectuat cu respect fata de primitor si de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neinsufletit trebuie sa aiba parte de tot respectul nostru.” (http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/bioetica_3.html)
Susținătorii conceptului de ”moarte cerebrală” marșează pe ideea că din moment ce creierul nu mai primește oxigen, acesta este afectat ireversibil și astfel pacientul respectiv devine un ”cadavru ce respiră” (deoarece creierul asigură integritatea umană în societate) chiar dacă se menține funcionarea aparatului circulator și respirator. Ei merg mai departe și susțin că este etic să se ceară decesul acestor pacienți în mod decent. Se vine în completare (poate în mod corect) că cele mai bune organe se prelevă doar de la persoanele aflate în moarte cerebrală. Consider ca mulți alții, că medicii au datoria să lupte cu moartea până în clipa în care bolnavul își dă sufletul, nu să propună să i se curme viața bolnavului în mod decent, deoarece viața este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu și nimeni nu are dreptul să dispună de acest dar. "Mesajul medicinei este de a lupta pentru viață și nu de a justifica moartea".
Văd că mai peste tot donarea de organe de la o persoană decedată este considerată o faptă de iubire a aproapelui. Nu încerc să schimb părerea cuiva, adepții acestui procedeu pot face un act scris conform căruia după moartea lor, anumite organe să poată fi donate altora care au nevoie și cu care sunt compatibili. Consider că menirea trupului după moarte nu este acela de a deveni un donator universal; consider că ar deveni un obicei, o rutină ce face să pălească sentimentul de ajutor al aproapelui

Neavând suficiente date nici din punct de vedere medical și nici ortodox, pot însă să afirm că și  atunci când unele organe încă mai funcționează ajutate de factori externi (aparate), sufletul încă lucrează în om atât timp cât el este prezent în alte organe sănătoase. Deci, donarea de organe a unui pacient aflat în moarte cerebrală eu personal tind să o consider ca o trimitere la moarte a donatorului... Nu este permis nimănui să curme viața unui om, indiferent dacă este pe patul morții sau nu, pentru a salva viața altui om, deoarece oriunde în lume (dacă nu mă înșel) religia consideră că se justifică prelungirea vieții unei persoane în condițiile în care nu o curmăm pe a altuia.

Maestrul Florin Piersic – 77 ani – La Mulți Ani

     Cunoscut mai ales prin prisma lui Mărgelatu’, maestrul Florin Piersic este printre puținii oameni de cultură, de film și teatru care nu ne-au părăsit. Ardelean, născut în 27 ianuarie 1936 în Cluj, Florin Piersic ne-a încântat și ne încântă cu vasta și bogata sa activitate în cinematografie și în teatru. Zbor deasupra unui cuib de cuci, Gaițele sau Străini în noapte, au fost și sunt printre cele mai urmărite piese de teatru ale lui Florin. Rolurile cinematografice au însă un răsunet mult mai mare: Ciulinii Bărăganului, Haiducii lui Șapte Cai, Elixirul Tinereții, Pintea, Elixirul Tinereții, sau faimoasa serie cu Mărgelatu’ sunt printre filmele de referință ale maestrului, alături de celelalte la fel de cunoscute!

     Întotdeauna galant, șarmant, vesel și cu bună dispoziție, Florin Piersic ne încântă și acum prin prezența lui, prin piesele în care încă mai joacă, prin faptul că este alături de noi.

La Mulți Ani Maestre!