Cel care urca pentru prima data un munte, trebuie sa urmeze un traseu marcat, are nevoie de o calauza, de un insotitor, de cineva care a urcat deja acel munte si cunoaste drumul; acesta este rolul unui parinte duhovnicesc.
Cea mai grea si mai complicata boala sufleteasca, o reprezinta pacatul. Asfel, duhovnicul in calitatea sa de medic curant al sufletului, este cel ce are priceperea, rabdarea dar si dragostea pentru acest tratament. Cum un medic psihiatru readuce omul la trup si psihic, asa si duhovnicul se ingrijeste de partea sufleteasca, spirituala a omului. Chiar daca contextul zilelor noastre este mult schimbat, deferit de cel in care traiau marii duhovnici, modul lor de gandire si actiunea lor este aceiasi. Ei sunt doctorii care se confrunta cu suferinta umana, ei fac raportarile cuvenite la Dumnezeu si la spiritualitate. Ei stiu ca lupta omului nu este cu materialul, cu trupul si sangele, ci cu spiritele raului.
Tratamentul duhovnicului este adaptat fiecarei persoane in parte, situatiei particulare, sufletesti. Prin urmare, in functie de cauzele suferintelor pacientilor, duhovnicul prescrie un tratament mai puternic, caci nu trebuie tratata cu blandete o boala ce poate duce la cangrena.
Dar pentru o eficienta cat mai buna si cat mai rapida, este nevoie si de o cat mai mare deschidere si o colaborare a pacientului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu