Bacovia

LACUSTRĂ

De-atitea nopti aud plouind,
Aud materia plingind...
Sint singur, si mă duce un gând
Spre locuintele lacustre.

Si parca dorm pe scinduri ude,
In spate mă izbeste-un val --
Tresar prin somn si mi se pare
Ca n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se intinde,
Pe-acelasi vremuri mă gasesc...
Si simt cum de atita ploaie
Pilotii grei se prabusesc.

De-atitea nopti aud plouind,
Tot tresarind, tot asteptind...
Sint singur, si mă duce-un gând
Spre locuintele lacustre.

-----
PLUMB

Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.

Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput să-l strig --
Stam singur lângă mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.

----
DECOR

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar ...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar ...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular ...
Cu pene albe, pene negre ...

În parc fantomele apar ...

Si frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Si pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar ...

În parc ninsoarea cade rar ...

Rudyard Kipling – Dacă

Dacă eşti calm, când toţi se pierd cu firea
În jurul tău, şi spun că-i vina ta;
De crezi în tine, chiar cînd Omenirea
Nu crede, dar îi crezi şi ei cumva;
De ştii s-aştepţi, dar fără tevatură;
De nu dezminţi minciuni minţind, ci drept;
De nu răspunzi la ură tot cu ură
Şi nici prea bun nu pari, nici prea-nţelept;

Dacă visezi – dar nu-ţi faci visul astru;
De poţi să speri – dar nu-ţi faci jindul ţel;
De-ntîmpini şi Triumful şi Dezastrul
Mereu senin şi în acelaşi fel;
Dacă suporţi să-ţi vezi vorba sucită
De şarlatan, ce-ţi spurcă al tău rost;
De poţi ca munca vieţii, năruită,
S-o faci de la-nceput precum a fost;

Dacă-ndrăzneşti agonisita-ţi toată
S-o pui, făr’a clipi, pe-un singur zar
Şi, dac-o pierzi, să-ncepi ca prima dată
Făr-să te plîngi cu un oftat măcar;
De ştii, cu nerv, cu inimă, cu vână,
Drept să rămâi, când ele june nu-s,
Şi stai tot dârz, când nu mai e stăpână
Decât Voinţa ce le ţine sus;

Dacă-ntre Regi ţi-e firea neschimbată
Ca şi-n Mulţime – nu străin de ea;
Amic sau nu, de nu pot să te-abată;
De toţi de-ţi pasă, dar de nimeni prea;
Daca ţi-e dat, prin clipa zdrobitoare,
Să treci şi s-o întreci, mereu bonom,
atunci: a ta e Lumea asta mare
şi, mai mult, fiul meu: atunci – eşti Om!

Tipic românesc sau: nu e treaba mea!!!

Poate ați mai auzit această ”întâmplare” și prin alte părți, dar îmi face plăcere să o expun, consider că este destul de actuală:

Avem 4 personaje foarte cunoscute:
Fiecare, Cineva, Oricine si Nimeni.

Trebuia efectuată o muncă importantă şi au rugat pe Fiecare să ia parte.
Fiecare era convins că Cineva se va ocupa, Oricine ar fi putut să o facă, dar Nimeni nu a făcut-o.
Aflând acest lucru, Cineva se supără, pentru că responsabilitatea revenea la Fiecare.
Fiecare credea că Oricine ar putea să o facă, dar Nimeni nu-şi dădea seama că Fiecare se sustragea.
La sfârşit, Fiecare critică pe Cineva, în timp ce Nimeni nu făcuse ceea ce Oricine ar fi putut să facă.

Donarea de organe - pro și contra

A existat și va exista în continuare, părerea mea, o divergență între cei ce susțin donarea de organe și cei ce sun împotriva acestui lucru.
Încep cu începutul, ca să zic așa...: Prin "transplantul de tesuturi si/sau de organe se intelege acea activitate medicala complexa care, in scop terapeutic, inlocuieste tesuturi si/sau organe umane compromise morfologic si functional, din corpul unui subiect uman cu alte structuri similare, dovedite ca fiind sanatoase".
Nu se știe cu exactitate când a avut loc primul transplant (sau chiar grefă) de organe din istorie omenirii, însă printre cele mai vechi, se poate aminti Sfinții fără de arginți Cosma și Damian (sec.VI) care au grefat unui bolnav cu piciorul  (sau gamba) cangrenat/ă, piciorul unui decedat de patru zile. Un alt exemplu îl constituie marturia credibilă de autotransplant din anii 800 i.Hr., din partea unui medic indian, Sushruta, unul dintre autorii celui mai vechi tratat de chirurgie – “Sushruta Samhita” – pe care s-a bazat medicina traditională ayurvedica. Sushruta descrie efectuarea unor grefe de piele pe nasul amputat al criminalilor. Sunt prezentate, in acest tratat, peste trei sute de proceduri și peste o suta de instrumente chirurgicale.
Din punct de vedere medical, cred că orice doctor poate spune că organele vitale nu pot fi substituite pe termen lung (nu cu actualele cunoștințe medicale și științifice) deci, înlocuirea lor cu altele sănătoase este absolut vitală, transplantul acestora ducând la prelungirea vieții pacientului. Toate acestea fără un scop economic, să respecte demnitatea persoanei (donator-receptor-medic, ceea ce eu nu prea văd cum ar fi posibil), să fie în scop terapeutic, etc...
Făcând referire la documentele internaționale referitor la drepturile omului, se desprinde idei precum: corpul omenesc este sacru, intangibil, trebuie respectat, atât în timpul vieții, cât și după moarte și nu poate să facă obiectul nici unui comerț.
Din punct de vedere ortodox, la noi ”Biserica binecuvinteaza orice practica medicala in vederea reducerii suferintei din lume, prin urmare si transplantul efectuat cu respect fata de primitor si de donator, viu sau mort. Trupul omenesc neinsufletit trebuie sa aiba parte de tot respectul nostru.” (http://www.patriarhia.ro/ro/opera_social_filantropica/bioetica_3.html)
Susținătorii conceptului de ”moarte cerebrală” marșează pe ideea că din moment ce creierul nu mai primește oxigen, acesta este afectat ireversibil și astfel pacientul respectiv devine un ”cadavru ce respiră” (deoarece creierul asigură integritatea umană în societate) chiar dacă se menține funcionarea aparatului circulator și respirator. Ei merg mai departe și susțin că este etic să se ceară decesul acestor pacienți în mod decent. Se vine în completare (poate în mod corect) că cele mai bune organe se prelevă doar de la persoanele aflate în moarte cerebrală. Consider ca mulți alții, că medicii au datoria să lupte cu moartea până în clipa în care bolnavul își dă sufletul, nu să propună să i se curme viața bolnavului în mod decent, deoarece viața este cel mai de preț dar al lui Dumnezeu și nimeni nu are dreptul să dispună de acest dar. "Mesajul medicinei este de a lupta pentru viață și nu de a justifica moartea".
Văd că mai peste tot donarea de organe de la o persoană decedată este considerată o faptă de iubire a aproapelui. Nu încerc să schimb părerea cuiva, adepții acestui procedeu pot face un act scris conform căruia după moartea lor, anumite organe să poată fi donate altora care au nevoie și cu care sunt compatibili. Consider că menirea trupului după moarte nu este acela de a deveni un donator universal; consider că ar deveni un obicei, o rutină ce face să pălească sentimentul de ajutor al aproapelui

Neavând suficiente date nici din punct de vedere medical și nici ortodox, pot însă să afirm că și  atunci când unele organe încă mai funcționează ajutate de factori externi (aparate), sufletul încă lucrează în om atât timp cât el este prezent în alte organe sănătoase. Deci, donarea de organe a unui pacient aflat în moarte cerebrală eu personal tind să o consider ca o trimitere la moarte a donatorului... Nu este permis nimănui să curme viața unui om, indiferent dacă este pe patul morții sau nu, pentru a salva viața altui om, deoarece oriunde în lume (dacă nu mă înșel) religia consideră că se justifică prelungirea vieții unei persoane în condițiile în care nu o curmăm pe a altuia.

Maestrul Florin Piersic – 77 ani – La Mulți Ani

     Cunoscut mai ales prin prisma lui Mărgelatu’, maestrul Florin Piersic este printre puținii oameni de cultură, de film și teatru care nu ne-au părăsit. Ardelean, născut în 27 ianuarie 1936 în Cluj, Florin Piersic ne-a încântat și ne încântă cu vasta și bogata sa activitate în cinematografie și în teatru. Zbor deasupra unui cuib de cuci, Gaițele sau Străini în noapte, au fost și sunt printre cele mai urmărite piese de teatru ale lui Florin. Rolurile cinematografice au însă un răsunet mult mai mare: Ciulinii Bărăganului, Haiducii lui Șapte Cai, Elixirul Tinereții, Pintea, Elixirul Tinereții, sau faimoasa serie cu Mărgelatu’ sunt printre filmele de referință ale maestrului, alături de celelalte la fel de cunoscute!

     Întotdeauna galant, șarmant, vesel și cu bună dispoziție, Florin Piersic ne încântă și acum prin prezența lui, prin piesele în care încă mai joacă, prin faptul că este alături de noi.

La Mulți Ani Maestre!

Crăciun Fericit

‎"Deci nu e fără semnificaţie că Iisus S-a născut într-un grajd. Faţă de sfinţenia Lui, lumea e un grajd, în care oamenii au ajuns cu firea ca vitele. Iisus se naşte nu numai istoric ci şi tainic, in fiecare suflet, la Botez. Prin Botez intrăm în Creştinism şi Hristos se naşte în noi, ca o mlădiţă nobilă, de om ceresc, pe butucul firii noastre pământeşti." [P.Arsenie Boca]

Fie ca sărbătorile de iarnă să vă aducă bucuria Crăciunului prin speranță, spiritul Crăciunului prin pace, emoția Crăciunului prin dragoste.

CRĂCIUN FERICIT.

Desteapta-te romane! - Andrei Muresan

Desteapta-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adâncira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!

Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!

Înalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi în stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii!

Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viata-n libertate ori moarte!” striga toti.

Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfânta libertate,
Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati!

O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mâna d-ajutori,
Si blastama cu lacrimi în ochi pe orisicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzatori!

De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!

N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vâra cnuta în vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ;
Acum se-ncearca cruzii, în oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!

Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!

Preoti, cu cruce-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi în vechïul nost’ pamânt!