Cea mai lunga cale este calea care duce de la urechi la inima! -- Pr. Arsenie Boca.
marți, 25 decembrie 2012
Crăciun Fericit
"Deci nu e fără semnificaţie că Iisus S-a născut într-un grajd. Faţă de sfinţenia Lui, lumea e un grajd, în care oamenii au ajuns cu firea ca vitele. Iisus se naşte nu numai istoric ci şi tainic, in fiecare suflet, la Botez. Prin Botez intrăm în Creştinism şi Hristos se naşte în noi, ca o mlădiţă nobilă, de om ceresc, pe butucul firii noastre pământeşti." [P.Arsenie Boca]
Fie ca sărbătorile de iarnă să vă aducă bucuria Crăciunului prin speranță, spiritul Crăciunului prin pace, emoția Crăciunului prin dragoste.
CRĂCIUN FERICIT.
sâmbătă, 1 decembrie 2012
Desteapta-te romane! - Andrei Muresan
Desteapta-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adâncira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!
Înalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi în stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viata-n libertate ori moarte!” striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfânta libertate,
Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati!
O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mâna d-ajutori,
Si blastama cu lacrimi în ochi pe orisicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vâra cnuta în vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ;
Acum se-ncearca cruzii, în oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
Preoti, cu cruce-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi în vechïul nost’ pamânt!
În care te-adâncira barbarii de tirani!
Acum ori niciodata croieste-ti alta soarte,
La care sa se-nchine si cruzii tai dusmani!
Acum ori niciodata sa dam dovezi la lume
Ca-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Si ca-n a noastre piepturi pastram cu fala-un nume
Triumfator în lupte, un nume de Traian!
Înalta-ti lata frunte si cauta-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai asteapta si sar ca lupi în stâne,
Batrâni, barbati, juni, tineri, din munti si din câmpii!
Priviti, marete umbre, Mihai, Stefan, Corvine,
Româna natiune, ai vostri stranepoti,
Cu bratele armate, cu focul vostru-n vine,
„Viata-n libertate ori moarte!” striga toti.
Pre voi va nimicira a pizmei rautate
Si oarba neunire la Milcov si Carpati!
Dar noi, patrunsi la suflet de sfânta libertate,
Juram ca vom da mâna, sa fim pururea frati!
O mama vaduvita de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fii-si azi mâna d-ajutori,
Si blastama cu lacrimi în ochi pe orisicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzatori!
De fulgere sa piara, de trasnet si pucioasa,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inima duioasa,
Va cere ca sa trecem prin sabie si foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A carui plagi fatale si azi le mai simtim;
Acum se vâra cnuta în vetrele strabune,
Dar martor ne e Domnul ca vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al carui jug din seculi ca vitele-l purtam ;
Acum se-ncearca cruzii, în oarba lor trufie,
Sa ne rapeasca limba, dar morti numai o dam!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodata
Uniti-va în cuget, uniti-va-n simtiri!
Strigati în lumea larga ca Dunarea-i furata
Prin intriga si sila, viclene uneltiri!
Preoti, cu cruce-n frunte! caci oastea e crestina,
Deviza-i libertate si scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n lupta, cu glorie deplina,
Decât sa fim sclavi iarasi în vechïul nost’ pamânt!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)